Pomenirea morţilor sau “soroacele” cum sunt denumite pomenirile făcute prin slujbe, rugăciuni şi oferirea alimentelor de pomană reprezintă un mijloc prin care decedaţii primesc odihnă veşnică, li se iartă păcatele şi amintirea lor este adusă printre cei vii.
Biserica Ortodoxă are o tradiţie străveche în ceea ce priveşte pomenirea morţilor prin slujbe cu rugăciuni, în ziua a treia, a nouă, a patruzecea după moarte, dar şi în a treia, şasea şi nouă luna, la un an şi în fiecare an după moarte, până la şapte ani. Soroacele de pomenire a morţilor se calculează din momentul morţii, nu de la înmormântare, fiindcă acela este momentul în care Dumnezeu rânduieşte judecata particulară. Primul “soroc” poate fi realizat cu ajutorul reprezentanţilor unei companii de servicii funerare ieftine la înmormântare, iar ulterior se pot adresa companiilor de catering pentru mâncarea delicioasă şi caldă, aburindă, care va fi împărţită după slujbă.
Semnificaţia soroacelor de pomenire a morţilor
Soroacele de pomenire a defuncţilor au diferite semnificaţii, în funcţie de perioadele în care sunt realizate, astfel:
· la 3 zile după moarte, pomenirea se face în cinstea Sfintei Treimi;
· la 9 zile după moarte, pomenirea se face pentru că defunctul să se învrednicească de părtăşia cu cetele cereşti, cu cele nouă cete ale îngerilor sau sfinţilor, precum şi în cinstea ceasului al nouălea când Mântuitorul, înainte de a muri, a făgăduit tâlharului Raiul;
· la 40 de zile după moarte, pomenirea se face în amintirea înălţării Domnului la cer, care a avut loc la 40 de zile după Înviere;
· la 3, 6 şi 9 luni după moarte, pomenirile se fac în cinstea şi în slavă Sfintei Treimi;
· la un an după moarte, pomenirea se face în baza cinstirii zilei morţii;
· la şapte ani după moarte, pomenirea este necesară pentru că aminteşte de cele 7 zile ale creaţiei.
Cum se face pomenirea morţilor?
Pe lângă explicaţiile mai sus menţionate, sunt şi cazuri în care interpretările soroacelor au fost oarecum schimbate şi presupun o legătură cu vămile văzduhului prin care trece sufletul defunctului înainte de a ajunge la cer. Aşadar, pomenirea din a treia zi ar avea loc pentru că atunci se înalță sufletul la cer, iar cea din a patruzecea zi ar avea loc pentru că atunci are loc judecata particulară a fiecărui suflet.
Pomenirile morţilor se fac în primul rând cu parastas, Liturghie, creştinii duc la Biserică coliva, colaci şi vin, iar acasă se face mâncarea abudindă, aburul reprezentând sufletul mortului, care se dă de pomană. Acum cei mai mulţi creştini aleg să colaboreze cu o firmă de catering pentru a prepara mâncarea de post sau de dulce şi lor revenindu-le sarcina exclusivă de a o împărţi după slujbă.
